Capitolul 1






Sasuke:Captiv intre patru pereti.Asa ma simt in momentul asta.Stau si meditez la toata viata mea incredibil de jalnica.Numele meu este Sasuke Uchiha si am 16 ani.In urma cu doi ani am parasit Satul Konha.Locul unde mi-am facut doi foarte buni prieteni pe care ma puteam baza mereu.Unul dintre era era Naruto.Un ninja tantalau si hiperactiv.Avea parul blond si o atitudine de invidiat.Niciodata nu se dadea batut si isi urma calea lui ninja.Acesta detinea o chakra incredibila.Era detinatorul jinkurikiului cu noua cozi cunoscut si sub numele de Kyuubi.In ciuda faptului ca imi era prieten imi era si rival totodata.Prietenia noastra se baza pe "cine este cel mai bun".In misiune mereu ne ajutam reciproc.De obicei eu picam cel ranit grav facand treaba pe jumatate , Naruto o termina.Mereu dupa ce eu progresam facea acelasi lucru si el , devenind chiar mai puternic.Asta este principalul motiv pentru care am plcat.Din cauza lui Naruto nu puteam deveni mai puternic si sa-mi duc la capat razbunarea.Telul meu ninja era acela de a-mi razbuna clanul.Trebuia sa-mi ucid fratele mai mare pe nume Itachi.El a asasinat intregul clan sub pretextul ca a dorit sa vada la ce nivel ninja se afla.O scuza destul de banala dupa impresia mea.Dar din aceasta cauza el va muri chiar cu pretul vietii mele.Dupa cum spuneam mi-am facut doi prieteni foarte buni.Pe unul vii l-am presentat .Acum sa vi-l prezind si pe celalt.Defapt este vorba de o fata.Una speciala.Avea parul roz si niste ochii verzi deosebiti.Mereu cand ma uitam in ochii ei ma pierdeam,insa reuseam mereu sa-mi revin culmea fiind ca eu o intimidam pe ea mai mult.Intre noi nu era o simpla relatie de prietenie.Ea s-a indragostit de bine.Era in stare sa faca orice ca eu sa-mi indeplinesc telul ninja.Chiar sa se si sacrifice.Desi nu recunosteam si eu aveam aceleasi sentimente.Numele fiintei care mi-a capturat sufletul este Sakura Haruno.In momentul cand am parasit satul ea a fost acolo incercand sa ma impiedice.Si-a marturisit sentimente insa nu a fost de ajuns..Cred ca acum,daca as revedeao din nou as dori sa o simt aproape...sa o tin in brate....Dorinta mea de razbunare era mult prea mare.Am cazut prada in ea.
Cam atat cu viata mea....Am ajuns sa pierd totul cand am urmat calea razbunarii pierzandu-mi prietenii.Acum ma aflu la Orochimaru.Unul dintre legendarii sannini.Acesta a trecut de partea raului si ma ademenit si pe mine.Deodata cineva bate in usa de lemn.Ii spun sa intre fara sa-mi ridic privirea din pamant.Persoana care ma deranja era Kabuto.Sobolanul lui Orochimaru.Se pare ca sarpele ala iar are nevoie de mine.Abia astept sa ma invete si ultimul jutsu ca sa pot sa-l ucid.Cat de idiot poate sa fie!Chiar crede ca am de cand sa-l las sa-si transfere sufletul in corpul meu?Trebuie sa fii ticnit sa crezi una ca asta.Dupa ce Kabuto paraseste incaperea ma ridic si ornesc si eu spre usa.Merg cu pasi marunti printre tunele intunecoase.Daca nu cunsotea fiecare coltisor din acea ascunzatoarea m-as fii piesrut.Locul asta este ca un labirint.Ajung in cele din urma in fata camerei lui Orochimaru.Nu ma mai obosesc sa bat si intru direct.Se pare ca ma astepta.
-Sasuke-kun, ma bucur sa te vad!spuse trecandu-si limba slinoasa peste buze.Ma dezgusta cand il vad.
-Ce vrei?
-Simplu.Am nevoie de tine sa mergi pana undeva...Am nevoie de o fata.Un medic ninja excelent.
-Si cine este "norocoasa"?intreb parca fiindu-mi mila de fata ce urma sa-l trateze.
-Daca nu reusesti sa mi-o aduci pe Tsunade atunci vreau sa mi-o aduci pe.... Sakura Haruno!
A facuto!I-a spus numele.In acel moent sufleteul meu se sparse in mii de bucatele.Cum sa o aduc la moarte?E singura persona pe care o iubesc si care este inca in viata.Nu pot sa fac asta.Trebuie sa fac orice sa o aduc pe Tsunade.Sakura trebuie sa ramana in viata.Numai cu ajutorul ei mai pot sa-mi reintragesc clanul.
Nu am mai spus nimic.Pur si simplu am plecat de acolo trantind usa dupa mine.M-am grabit spre camera mea unde de nervi am rasturnat unul dintre dulapuri.Impactul acestuia cu pamantul a facut un zgomot infernal care ma zgariat pe urechi.Trebuia sa ma calmez.M-am asezat pat meditand.Brusc mi-a venit o idee.Trebuia sa-l contactez pe Naruto urgent!Era singura mea salvare....

Sakura: Stau pe patul meu si ma gandesc la timpul ce a trecut peste mine. Nu imi vine sa cred cat de mult am suferit, doar pentru ca el a plecat. La cateva zile de cand a parasit satul, eu am inceput sa ma antrenez. Lady Tsunade m-a ajutat mult, poate mai mult decat as fi crezut. Am avansat in 3 ani, mai mult decat as fi facut-o cu el aici in 5 ani. La cateva saptamani de la disparitia lui din sat, s-a dus si Naruto, doar pentru asi indeplini promisiunea facuta mie, de al aduce pe coechipierul nostru inapoi. Si eu am facut aceeasi promisiune si nu am de gand sa ma dau batuta! Chiar daca va fi ultimul lucru pe care il voi face. Naruto este un tip extraordinar, mereu cu capul in nori, nu ii pasa despre vorbele oamenilor rautaciosi, chiar daca cu mult timp in urma si eu faceam parte din ei. Nu eram in masura sa comentez, atat vreme cat eu nu aveam nici jumatate din puterea lui. Nici acum nu am atata chakra cat are acesta. In interiorul lui isi face veacul Kyubi, vulpea cu noua cozi, motiv pentru care este marginalizat de majoritatea satenilor. Visul lui este sa ajunga cel mai mare Hokage, iar eu sunt sigura ca va reusi sa faca ce isi doreste. Eu sunr Sakura, Sakutra Haruno si, ca sa ma laud putin, sunt cea mai puternica kunoichi din sat, un medic ninja excelent. Am parul roz ca o bomboana, ochii verzi ca iarba cruda, de primavara si o gandire nu intotdeaquna pozitiva. M-am laudat destul. Usa balconului se deschide, iar pe ea intra prietena mea, Hinata Hyuga, cu o fata nu tocmai fericita.
-Hinata, esti bine? o intreb neridicandu-mi capul de pe perna moale.
-Iar m-am certat cu Neji. spune si se aseaza langa mine cu lacrimile pe obrajii putin colorati ai brunetei.
-Iar ti-a amintit de el, nu? intreb fiind sigura ca asta s-a intamplat.
-Da, dar tot spune ca maine se va intoarce inapoi. spune si se uita lung la poza de pe noptiera mea, cu echipa 7.
-Spune asta pentru ca maine se va intoarece. Asta doar daca nu intarzie pe drum. spun si ma ridic urmata de Hinata ce ma privea cu semne de intrebare.
-De unde sti? ma intreaba aceasta ridicand din spranceana.
-A spus ca nu va rata ziua in care voi implini 15 ani. spuns si eu la randul meu cu un zambet strengar pe fata. Nu mai spune nimic, doar pleaca privirea gandingu-se la ceva ce nu imi pot imagina. Eu ajung la balcon si vad un vultur ce zboara deasupra casei mele.
-Hinata, haide, trebuie sa plecam! Tsunade-sama ne cheama. ingan si disparem amandoua intr-un nor de fum dens. Ajungem in cateva momente si suntem intampinate de zambetul primitor al blondei. Se uitat spre noi, mai degraba prin noi. Nu am intels de ce facea asta asa ca m-am intors cu fata spre usa. Am avut surpriza placuta sa vad pe cineva special acolo. Naruto state-a pe scaunul de langa intrare si zambea prosteste ca de obicei. L-a bufnit rasul cand m-a vaut ca ma uit la el si am ramas blocata. La auzul zgomotului, bruneta se intoarce si ea, inrosindu-se, drept urmare lesinand, speriindu-l pe blond. Ma aplec, o adun de pe jos si o pun pe canapeaua de terapie, la care Tsunade a insistat mult sa apara in birou. Acum vad nevoia acestui neinsemnat lucru.
-Naruto, nu pot sa cred ca te-ai intors mai repede! spun si ma intorc spre el, zambindu-i dulce.
-Pai da, Sakura-chan, am venit mai repede ca nu am mai facut oprire la ramen, spune afisand zambetul de odinioara.
-Gata cu reuniunea, aveti o misiune si trebuie sa o indepliniti! spune miseleste hokage, facandu-ma sa tresar.
-Despre ce este vorba? intreb, stand in pozitia "drepti" cu mana dreapta la tampla.
-Din cate stiti, Orochimaru cauta un medic indeajuns de bun incat sa ii vindece mainile. Cativa pasnici l-au vazut pe Kabuto aproape de intrarea in sat. Vreau sa aveti grija de toti medici ce pot trece de niveul 7 in doku, desi stiu ca sunt doar 3 medici ce pot sa o faca! Eu, Sakura si Shizune. Naruto, vreau ca Sakura sa fie pazita cat de bine poti tu. Si despre Hinata, vreau sa stea la tine, Sakura, pana se termina toate aste. Este posibil sa o foloseasca ca momeala. Asa ca vreau sa aveti grija unul de altul. ne zice senseiul meu, facandu-ne semn ca suntem liberi. Am abrobat din cap si m-am apropiat de bruneta ce se odihnea fara jena. Imi apropi mana de capul ei, iar in cateva secunde deschide ochii. Ii spun sa se calmeze si o ajut sa se ridice. Ma aplec in semn de respect in fata conducatoarei noastre si parasim incaperea.

Capitolul 2





Sasuke:Merg linistit prin padure spre Konoha.Trebuia sa discut cu Naruto cat mai urgent.Ciripitul pasarilor ma calmeza si pot gandi limpede.Nu mai am foarte mult de mers.In maxim 2 ore sunt la portile Konohei.Port o mantie neagra ce imi acopera intregul corp.Gluga mantiei este situata pe capul meu.Nu doream sa ma cunoasca cineva pe parcursul drumului sau chiar in sat.In mai putin de cateva secunde vad in fata mea un cires.Imi amintesc de ea din nou....Amintirile revin in mintea mea .Imi amintesc atunci cand am salvat-o din mainile lui Gaara cu ajutorul lui Naruto.Atunci aproape ca mi-am marturist sentimentele pentru ea.I-am spus lui Naruto sa o elibereze pe Sakura si sa plece cu ea pentru a nu fii ranita.Insa blondul nu ma ascultat.A facut tot cum a dorit el.Cert este ca am reusit sa o salvam.Inainte sa plec din sat i-am lasat ceva ....Un medalion.Ma intreb daca la gasit.In momentul cand a lesinat si am pus-o pe banca nu mi-am continuat drumul mai departe.Din contra!M-am intors si m-am dus la ea acasa ,intrand in camera si si lasandu-i pe noptiera obiectul de adio.Nici acum nu stie de la cine este si sper sa ramana asa.Nu vreau sa afle nimeni ca slabiciunea mea este ea.Ar rani-o pentru a incerca sa ajunga la mine.Am ignorat si mi-am continuat drumul mai departe.In scurt timp am ajuns.Cat sa schimbat.Am trecut neobservat de gardieni.Se pare ca nu sunt atat de atenti.Ma pierd pintre starzile aglomerate si ma indrept spre casa blondului.Bat la usa insa nu raspunde nimeni.Minunat!Acum trebuie sa-l caut prin toata Konoha....sau nu!Plec grabit de acolo indreptandu-ma spre casa Sakurei.Voi face o diversiune pentru ca Sakura sa nu ma vada.Ma urc pe balcon.Se pare ca ea nu este aici.Cercetez camera cu mare atentie si il vad pe Naruto.Deschid usa si intru nefacand zgomot.Pun mana pe umarul blondului speriindu-l.
-Calmeaza-te, sunt eu!ii zic calm ca de obicei nearatand nici un sentiment.
-Sasuke?Sa......Incerca sa tipe acesta insa eu i-am astpat gura aia mare .Baiatul asta este o moara stricata.Cum este posibil sa am nevoie de el?
-Taci!Nu vreau ca ea sa stie ca sunt aici.Iti voi spune totul pe scurt.Am nevoie de ajutorul tau .Altfel Sakura o sa moara.Imediat ce blondul a auzit ultimele cuvinte a facut ochii mari de uimire.Incep sa-i povestesc totul cu bagare de seama.Acesta ma asculta atent iar dupa imi iau ramas bun de la el si ma intorc inapoi la Orochimaru.Aproape de miezul noptii ajung in fata ascunzatorii.Intru si ma pierd [intre labirituri cum fac de obicei.Vreau sa intru in camera mea insa Kabuto ma deranjeza din nou.Ce mai vroia Orochimaru iar?
-Sasuke-kun ,unde ai fost pana acum?
-Sa ma antrenez!Ii zic in sila pregatindu-ma sa plec din incapere insa sunt oprit de vocea lui ragusita.
-Nu te grabi!Vreau sa-ti fac cunostiita cu cineva.
Brusc pe usa din spatele meu intra o fata.Parul ei roscat era lung si lasat liber pe spate in voia lui.Avea ochii caprui si purta ochelari.La prima vedere era destul de atragatore insa nu se compara cu Sakura a mea.Avea o bluza cei punea in evidenta un decolteu generos.Se aproipie de mine si isi da jos ochelarii.Pune mana pe umarul meu si incearca sa ma atra in plasa ei insa nu-i merge.Ma indepartez de ea si ma apropii de Kabuto care se uita mirat la mine.Acum inteleg de ce.Eu nicioda nu ma apropii de el .Mai ales atat de mult.
-Sasuke-kun....Acesta este Karin.Are o abilitate foarte speciala .Ea simte chakra de la kilometrii departare.Karin te va ajuta sa mi-o aduci pe Sakura.
-Stai putin de ce tocmai pe ea?Parca trebuia sa inecr sa o aduc pe Tsunade.ii spun revoltat lasand asta sa se vada in ochii si glasul meu.
-Eu personal cred ca ti-am descoperit slabiciunea si nu pot lasa sa se intample asta.Daca si dusmanii nostri vor afla asta nu va fii bine.O sa mi-o aduci pe ea!Dupa ce o sa ma vindece o voi ucide!Acum poti sa pleci.
Eram stupefiat .Cum poate fii posibil.Nu pot sa o dau pe floarea mea de cires unui criminal.Sper doar ca planul pe care i l-am spus lui Naruto sa tina....E tot ceea ce mia mai ramas.....SPERANTA!

Sakura: Stau si ma uit pe peritii din camera mea, de parca as fi la muzeu. Nimic nou, decat tablouile de altadata. Unele sunt facute de Sai, un tip brunet, cu ochii negri, ce semana si la comportament si la infatisarea, cat-de-cat, cu Sasuke. Face parte din ANBU, fiind inlocuitorul lui Uchiha. Imagini din trecut imi apareau acum in minte, toate ispraviile echipei 7, toate misiunile indeplinite impreuna. Imi era tare dor de acele vremuri. Imi era tare dor de el. <> asa ceva era in mintea mea. De fiecare data cand imi zicea cineva despre el, mereu imi veneau aceleasi intrebari, poate fara raspuns. Cred ca niciodata nu voi gasi adevarul indiferent unde m-as afla. Poate este o minciuna ca el se va intoarce, poate este o minciuna ca vom reusi sa il aducem inapoi, dar oicum ar fi, trebuie sa incercam. Ar mai fi o problema! Naruto sta la usa mea in momentul acesta si nu ma lasa sa ies! Ma simt ca la inchisoare. Dar nu vreau sa il ranesc, pentru ca se va supara pe mine Hinata. Nu imi place sa fiu cautata de criminali periculosi, dar puterea costa.
-Naruto, te rog sa imi aduci un pahar cu apa! strig si aud un simplu "bine", dupa care niste pasi, grabiti. Deschid usa si cobor jos fara frica, chiar daca blondul era in bucatarie.
-Ce faci aici? ma intreba Hinata, cu o fata destul de amuzanta, ce exprima nelamurire, ingrijorare si fericire ca ma aflu acolo.
-Incerc sa imi tin nervii la puterea cea mai mica! spun si ma asez pe canapea imbufnata, asteptand sa iasa blondul din bucatarie. Nu dureaza mult si il vad pasind pragul.
-Buna Sakura-chan! Zice si pleaca spre scarile ce duceau la etaj. Sakura-chan?! Spune si se intoarce spre mine si Hinata.
-Naruto, iei chestia asta prea in serios! Am crescut, pot spune ca sunt mult mai puternica si ca imi pot purta singura de grija! Spun si ma ridic in picioare, ducandu-ma spre iesirea din spate. Parasesc casa si merd agale spre gradina mea, unde aveam un loc special unde ma puteam antrena. In urma mea, bruneta si blondul alearga dupa mine. Eu ajung la o piatra, destul de mare si dau cu pumnul cat am putut de incet, incercand sa sparg doar bolovanul nu si casa vecinilor. Dar nu a fost sa fie. Ce era cel mai rau? Tsunade locuia in acea casa, acum jumatate din ea, facuta praf. Am zambit suptil si m-am intors spre cei doi prieteni. Naruto era cu gura cascata, iar Hinata dezaproba din cap.
-Cred… ca m-a luat valul! Trebuie sa mergem la Tsunade-sama sa ii spun ca s-a intamplat! I-a sa vezi… alte 150 de ture in jurul satului, in maini, plus reconstrirea! Spun si duc mana la ceafa asa cum facea Kakashi cand spunea cate o minciuna. Dispar intr-un nor dens de fum, fiind urmata de ceilalti “spectatori”. Ajuns pe holul biroului, bat la usa si intru, indemnata de vocea senseiului meu.
-Tsunade-sama, va deranjez cu o problema micuta, bine putin mai mare. Spun si fac o fata destul de serioasa.
-Iar mi-ai distrus casa. Spune, si incepe sa rada, in hohote. Eu o privesc destul de ciudat, parca ieri, cand am distrus prima oara gradina a facut un scandal de se auzea pana la Garra, el fiind acum Kazekage in Suna.
-Cred… ca ma duc sa fac turele! Spun si plec dand sa ies pe usa, dar vocea femeii ma opreste.
-Ma gandeam ca te-ai plictisit de ture in maini, asa ca vreu sa faci doua ture, dar intr-o singura mana. Si ca sa fii in siguranta, Naruto, Hinata, o insotiti, dar voi in doua picioare. O privesc oarecum uimita. Era ceva prea usior.
-Cine esti si ce ai facut cu Tsunade-sama?! Intreb ironica, gata sa incep sa rad, dar ma abtin.
-Tu chiar vrei sa ajungi hokage inainte lui Naruto? Intreaba ridicand din spranceana, facandu-l pe blond sa ma priveasca uimit.
-Nu am zis niciodata ca vreau sa ajung hokage. Tu sti prea bine ca vreau sa fac si de ce ma antrenez, asa ca nu are rost sa explic iar. Am plecat sa imi ispasesc pedeapsa, daca o pot numi pedeapsa. Spun si parasesc incaperea, indreptandu-ma spre locul de antrenament, sa imi fac incalzirea, sub supravegherea Hinatei si a blondului.

Capitolul 3





Sasuke:Stau plictisit in mijlocul padurii si privesc norii ce se plimba in voie pe cerul albastru.Mintea imi era aglomerata de multe intrebari deranjante si total lipsite de sens.Ma gandeam neincetat cum sa fac sa-l pacalesc pe Orochimaru si sa nu merg eu sa o capturez pe Sakura.Sper ca imbecilul ala blond sa o tina sub supraveghere.Daca nu face asta l-am omorat.Deodata aud in spatele meu niste pasi.Ma intorc si observ ca este aceeasi fata de ieri.Parul ei roscat era tot lasat liber pe spate.Nu prea isi face schimari de luck.Si-a dat ochelarii jos si a venit mai aprope de mine incercand sa ma ia in brate insa eu dandu-mi seama ceea ce vrea ma departez intorcandu-ma cu spatele si vrand sa parasesc locul cu pricina.Vreau sa-mi continui drumul insa sunt oprit de vocea ei:
-Sasuke-kun, unde pleci?
-Nu e teaba ta.Daca as fii in locul tau mai bine mi-as vedea de antrenamente.Din cate obesrv de acsezi mai mult pe filtrare decat pe ceea ce esti defapt.Spun asta si merg mai departe spre lac.
-Mai usor!Noi doi vom merge impreuna in misiune.
Spunand acest lucru imi atrage atentia si ma face sa ma opresc.Sper ca nu este vorba de ceea ce cred eu....
-Da!Ai auzit bine.Vom merge impreuna sa o capturam pe acea Samika.
-Sakura!ii corectez numele vazand sa se vada ca sunt iritatat fiinca ia incurcat numele florii de cires.Eu nu merg cu tine nicaieri!O sa ma incetinesti.
-Asta este ordinul lui Orochimaru ,Sasuke-kun!mai aud inca o voce care vine de dupa un copac.Persoana misterioasa iese din ascunzatoare si isi arata fata.Ca de obicei nici o surpiza ...Era Kabuto.Viermele acela.
-Se pare ca teoria mea e corecta.Chiar nu vrei sa o aduci aici pe fosta ta colega de echipa.....Sasuke , Sasuke...ce ne facem cu tine?
-Lasa-ma in pace Kaboto!Nu este treaba ta.Acum daca nu mai ai altceva de spus as dori sa plec!
-Nu pleci nicaieri!Am sa-i spun lui Oriochiamaru ca vrei sa-l tradezi!Stiu ca te-ai dus in Konoha ieri...Te-am vazut.
Poftim?Cum e posibil.Nu trebuia sa ignor sentimentul acela.....Si daca ma vazut ce?Oricum nu stie ce am facut.
-Si ce ai de gand sa faci ?Daca ii spui ce rezolvi?Am fost acolo sa investighez zona pentru misinunea mea si nimic mai mult .
-Uite cum facem....Daca mi-o aduci pe Sakura nu am sa-i spun lui Orochiamaru ca ai parasit locatia secreta pentru a te inatlni cu Naruto!
Ma vazut?Cumde stie ca m-am intalnit cu Naruto?Virmele asta...ma urmarit tot timpul....
-Bine am sa ti-o aduc!sper ca am facut ceea ce trebuie....Naruto macar sa o protejezi pana vin si sa faci cum am stabilit!
Plec din acel loc si ma indrept sper camera mea unde ma pregatesc de plecare.Sera ies din acea "inchisoare" si ma indrept spre adevarata mea casa....Konoha.

Sakura: Nu am inteles inca de ce este asa de protector Naruto, dar presupun ca nici nu voi afla prea curand. Totul este pe dos! In loc sa ma antrenez, sunt tinuta ostatica in propria mea casa, Tsunade-sama este ocupata, iar Kakashi-sensei este plecat in misiune. Acum pedeamsa asta ar fi singura mea scapare. Sper doar sa nu ploua, pentru ca norii negrii au inceput deja sa acopere cerul. Hinata a inceput sa converseze cu blondul ceea ce ma bucura. Stiu pre bine cat tine la el, deci nu are nimic de pierdut. Ii privesc cateva clipe cu zambetul de mandrie inteparit pe fata. Observad ca ma uit la ei insistent, cei doi imi reamintesc treaba mea, asa ca ma pun maini, o ridic pe cea stanga si ma las usor jos, dupa ma ridic iar. Am facut zece astefel de flotari si sunt gata sa incep turele. Primi cinci „pasi” au fost mai grei, dar incet, incet am inceput sa ma obijnuiesc. Salutam pe toata lumea pe care intalneam, iar acestia ramaneau blocati cavea secunde, dar dupa imi raspunsera la „buna ziua” sau „salut”. Naruto avea grija sa lamureasca pe toata lumea, deci nu imi faceam probleme. Nimeni nu mai spunea nimic, pana cand Hinata a deschis gura.
- Sakura, de ce vrei sa fi atat de puternica? Mie nu mi-ai spus, desi cred ca pot ghici raspunsul. Spune si lasa capul in jos, bruneta, regretand oarecum intrebarea. Rostita.
- Singura care stie motivul meu este Lady Tsunade, dar cred ca ar trebui sa sti si tu. Spun si fac un salt in aer, schimband mana dreapta cu cea stanga. Ma antrenez pentru ca am promis! Am promis ca nu voi mai fi un obstacol in toate misiunile. Am promis ca il voi ajuta pe Naruto, am jurat sa il aduc inapoi! Spun si o iau inainte, incercand sa termin mai repede harmalaia si discutia. Dar norocul nu imi surade astazi, asa ca cei doi grabesc pasul pana ma ajung.
- Sakura-chan, chiar vroiam sa te intreb... cat de puternica esti? Spune si ma priveste insistent, eu zambind la auzul vorbelor.
- Asta vei afla astazi, pe terenul de antrenamet. Kakashi-sensei trebuie sa se fi intors deja. Ingan continuand sa merg. Inainte sa imi dau seama am ajuns la poarta Konohai. M-am mirat cand am vazut ambi gardieni intinsi pe jos, presupun ca prinsi in genjutsu. Langa mine apar cei doi prieteni ai mei, de aceasta data insotiti de Kiba si Akamaru. Eu ma pun in picioare si ma apropi de victime, dar nu apuc sa ii trezesc pentru ca un cunai exploxibil este aruncat langa noi. Iau barbatii in spinare si sar cat mai repede intr-o parte, in asa fel incat sa nu fim prinsi in raza de actiune a bombei. Nu am reusit, asa ca piciorul meu stang era sgariat si plin de rani. Nu bag in seama asta si ii chem pe cei trei spectatori sa vina, sa ii duca pe pasnicii portii la Tsunade, sa ii povesteasca ceea ce s-a intamplat.
- Naruto, a venit momentul sa vezi cat am evoluat, asta doar sa iti raspund la intrebare! Spun si ma las usor in jos. Ridic o mana si dau cu pumnul in pamant. O mare parte se farama, ramanand doar niste stanci. De sub daramaturi ies doua umbre ce dispar imediat in neant. Ma ridic incruntata si il iau pe blond ce inca se uita uimit la crapatura produsa. In cateva minute ajungem in biroul Hokage-ului si incepem sa povestim ceea ce s-a intamplat.

Capitolul 4

Drumul este atat de intunecat.Noroc ca sunt obisnuit cu intunericul.Pana acum am trait in el.Si totusi...Am avut atatea sanse sa ies din el si pe toate le-am refuzat.Oare asta este destinul meu?Razbunarea si ura?Nu pot iubi?Padurea era sumbra.Putea ingrozii pe orice.Imi aduc aminte de o misiune cand am dormit aici,in padure,alaturi de Naruto si Sakura.Cat a mai putut sa o sperie Naruto....dar tot din cauza lui puteam sa primesc un sarut de la ea...



*****

-Naruto,inceteaza!Ma sperii.....spuse Sakura uitandu-se in jur si asigurandu-se ca nu ne urmareste nimeni.
-Haide,Sakura-chan!Doar nu ti-e frica ca ne urmareste Amateratsu,nu-i asa?
-Ba bine ca nu!Nu Naruto!Nu mi-e frica de el...mi-e frica ce face el!Daca dam pe aici de el murim pe loc!Acel om nu e normal.O sa ne manance daca lasam garda jos si pentru o secunda!
-Naruto , mai bine taci!tip la el inceracand sa-l fac sa se opreasca dar in zadar.Continua sa o necajeasca pe Sakura fara incetare.
Ne-am oprit in mijlocul padurii deoarece era prea intunecat.Am asezat corturile si ne-am culcat.Pana si idiotul de Naruto a reusit sa adoarma..sau asta am crezut eu...Fara ca eu si Sakura sa ne dam seama Naruto si-a facut o clona,iar el s-a transformat in Amateratsu.Poate ca nu ati inteles exact totul de la Sakura..Amateratsu este un ninja nebun dupa sange.El cand simte miros de sange ataca si manaca inamicul de viu.De asta Sakura era atat de agitat.Era de ajuns o singura picatura de sange ca el sa apara aici.Acesta isi face veacul prin padurea asta,insa nu ataca daca nu simte acel miros metalic.Prin miezul noptii am auzit fosnete prin tufisuri.Era destul de ciudat.Sakura sa trezit si ea altuturi de mine si ne-am despartit penrtu a afla ce se aude fara sa-l mai trezim si pe Naruto.Blondul vazand ca ma indepartez de Sakura merge dupa ea.La a doua cotitura in fata rozaliei a aparut Amateratsu.Fiind speriata a fugit de acolo tipand.Auzind-o am prnit dupa ea si nefiind atenta Sakura sa izbit in mine.A cazut peste mine aproape sarutandu-mi buzele insa vazand ceea ce era sa se intample sa ridicat repede si ma luat in brate spunandu-mi ce sa inatmplat.In scurt timp am auzit niste rasete infundate si ne-am indreptat privirea spre locul respectiv.Acolo staea Naruto alaturi de clona sa razand pe cinste de cele intamplate.Nu cred ca mai trbuie sa mentinonez ce a patit Naruto dupa ce a aflat Sakura ce a facut...


*****

Aducandu-mi aminte mica povestioara un zambet discret mia aprut pe fata.Mintea mea era numai la Sakura.Nu stiam cum sa o protejez....Dar trebuia sa o fac!In scurt timp am ajuns in Konoha.Am pasit pe portile satului si m-am indreptat spre fosta mea casa .Acolo am avut marea surpriza sa o vad pe Sakura.Era intinsa pe patul meu cu poza echipei sapte in mana.Se puteau observa foarte usor lacrimile ce au curs pe chipul ei mirifc.Nu am vrut sa o trezesc si de aceea mi-am lasat acolo rucsacul si am parasit incaperea ,insa nu inainte de a observa la gatul ei un mic medalion.Era acelasi...Cel pe care i l-am lasat inainte sa parasesc satul.Oare stie ca e de la mine?Daca imi amintesc bine maine este ziua Sakurei.As vrea sa o pot starnge in brate si sa-i urez la multi ani dar m-as da de gol.Ma apropii usor de ea si ii observ trasaturile fine ale fetei.Era atat de schimbata.Oare si comportamentul ei era la fel de schimbat?Pana acum nu am putut sa o vad decat de la distanta.Nu m-am apropiat atat de mult de ea.Ma intreb daca inca mai tine la mine.Mi-as dori atat de mult.Nu pot sa cred cat de prost am fost atunci cand am lasat-o singura aici.Daca acum ea nu mai tine la mine...eu o merit pe deplin.O sarut usor pe buzele trandafirii fara sa o trezesc si plec la Naruto.Nu pot sa cred ca am facut asta.Sincer sa fiu e pentru prima data cand o fac.Inca si acum mai simt gustul buzelor ei.Au un gust dulce si usor amarui totodata.Cum era de asteptat blondul dormea dus.Nu avea nici o treba.Ce grija avea de Sakura...L-am trezit dandu-i un pumn in cap.Ca de obicei a sarit ca ars gata sa ma loveasca insa s-a oprit cand a vazut ca sunt eu.
-Vad ca nu sau schimbat prea multe!spuse blondul deranjat.
-Lasa asta!Zimi unde este Sakura?
-Acasa!Unde vrei sa fie?
-Aici gresesti!Sakura este la mine acasa!
-Ce?Dar e imposibil...Am lasat-o la ea acasa...

Capitolul 5

Sakura: Deranjata de razele soarelui ma rasucesc pana la cealalta parte a patului, iar fotografia cade pe podeaua rece, spargandu-se rama. Sar ca arsa cand aud zgomotul, dar cand imi amintesc unde ma aflu ma linistesc rapid. Ma aplec si iau ceea ce a mai ramas din poza si rama, punandu-le pe asternutul alb. Nu am timp sa o repar asa ca alerg grabita acasa. Pe drum ma intalnesc cu Ino.
-Sakura, am auzit ca ai o misiune si vroiam sa iti urez succes! Spune aceasta si ma imbratisa, strangandu-ma tare.
-Multumesc, dar chiar trebuie sa plec, cred ca deja am intarziat! Spun si o iau la sanatoasa lasand-o pe blonda cu semne de intrebare. Stiind prea bine ca stau destul de departe si nu am timp sa alerg de dimineata, fac un semn cu mana si ajung in camera mea. Imi iau repede ruxacul, pun tot ce imi trebuie in el si dupa ma uit la ceas. Era deabea 7 iar eu trebuia sa fiu la poarta la 8. Vazand ca mai am timp merg spre baie. Intru si imi dau jos hainele dupa care pornesc apa. Picaturile firbinti imi atingeau fiecare particica a corpului si imi faceau o placere nemarginita. Dupa cateva minute ies din cabina dusului, ma mangai usor cu un prosop si imi iau halatul pe mine. Ma indrept rapid spre sifonierul meu si scot de acolo un maieu rosu, o pereche de colanti scurti negri si o fustita pe deasupra. Imi iau ghiozdanul in spate si plec spre iesire. Un drum lung avea sa fie, dar m-am trezit cu Hinata la usa si a spus ca vrea sa ma duca pana la iesire. Am discutat diferite chesti, am ras de boacanele facute de Hanaby, sora acesteia si am ras si de Neji ca a trebuit sa faca pe bona cu verisoara lui mai mica. De la departare, doua siluete feminine stateau si asteptau plictisite. Cand am vazut asta am luat-o la fuga spre ele.
-Va rog sa ma scuzati de intarziere! Spun cu mana la tampla in pozitia “drepti” sperand ca Tsunade sa nu se enerveze prea rau. Aceasta da afirmativ din cap si ne ureaza drum bun si succes in misiune. Pornim spre aventura. Satul pietrei nu era prea departe de al nostru. Cam la 30 de minute mers. Soarele deja ma calca pe nervi, devenind din ce in ce mai puternic. Ambele suntem foarte tacute, asta doar pentru a nu iesi in evidenta. Deodata ma opresc, la fel face si Tenten. Ceva sau cineva se indreapta cu viteza spre noi si asta nu imi prea convine. Are o chakra extrem de puternica la felul in care se simte. Un kunai trece rapid pe landa mana mea dreapta, zgariind-o putin. In fata noastra este Zetzu. E mult mai ciudat in realitate! Nici eu nu stiu ce mi se pare mai ciudat. Frunzele acelea mari ce ii inconjoara capul sau faptul ca este facut din doua parti.
-Tenten, uite ca nu este in Satul ascuns in Pietre, ci mai de graba la granita dintre acesta si Satul Stelei. Spun incruntata, gata de actiune. Planta carnivora ataca prima. Folosea natura astfel avand o putere incredibila. Intr-un moment de neatentie sunt inconjurata de crengi pline cu chakra, destul de greu de rupt, taiat sau spart. Ca sa fie tot tacamul, simteam ca cineva se mai apropie dar nu am dat importanta. Zetsu strange pumnul iar crengile ii iau exemplul si ma strang mai rau decat ma asteptam. Abea mai puteam respira, dar prietena mea m-a ajutat, dandu-i un pumn inamicului. Aterizez intr-un final cu picioarele pe pamant.
-Sakura, pleaca de acolo imediat! Spune cu subinteles, stiind ca eu voi intelege ceea ce vrea sa zica. Zambesc dar nu plec, asteptand ca Zetsu sa apara langa mine. Asa a facut si imediat am luat-o la fuga, dar cum nu stiam terenul prea bine o prapastie a aparut ca din neant in fata mea. Aveam de ales: ori voi fi prinsa de explozie ori ma arunc si mor la datorie, ca un adevarat erou. Cea mai logica parte ar fi fost sa ma arunc de una singura asa ca asta am facut. Mi-am dat drumul usor in jos, gandindu-ma ca nu mi-am respectat promisiunea facuta fata de Naruto, nu am avut timp sa ii spun “La multi ani!” lui Shikamaru pentru ca in curand era ziua lui si nu am apucat sa ii multumesc lui Tsunade pentru tot ce a facut pentru mine. O aud pe Tenten cum striga dupa mine, dar nu mai puteam decat sa sper ca Zetsu s-a dus in acea explozie, astfel incat ea sa nu pateasca nimic. Inchid ochii si astept impactul, dar nu mai pot ramane constienta asa ca lesin inaite de ami afla sfarsitul.



Sasuke:Renunt la orice cearta cu blondul.Nu aveam nici un chef de asa ceva cel putin nu la acea ora.Eram destul de obosit.Eram pierdut in ganduri pana cand blondul ma trezeste la realitate:
-Da pana la urma tu ce cauti aici?Trebuia sa fii la Orochimaru.
-Da asa trebuia dar ma trimis aici.Inca ma bucur ca am scapat de Karin.
-Cine e Karin?Si Sakura?
-Stai calm....Karin e o fata enerventa rau de tot.Ea trebuia sa vina sa ma supravegheze asa i-a zis Orochimaru dar am resuit sa scap de ea.
-Cumde ai trecut neobservat de garzi?intreba Naruto.
Domamne salvati-ma.Ce este cu atatea intrebari.
-Sunt un Uchiha normal ca am trecut de garzile satului.
-Da cum sa nu!Probabil iar isi faceau somnul ,nu?
-Vezi ca stii?De ce mai intrebi?
-Nu stiu...
-Idiotule!
-Nu te-ai schimbat de loc Sasuke.Ai ramas acelasi infumurat.
Auzind acest lucru un zambet imi apre in coltul gurii.Fara sa zic nimic fac un semn jutsu si dispar de acolo .Ajung in fata biroului lui Tsunade.Bat la usa de lemn de cires si aud un glas regusit care imi zice sa intru.In clipa in care ma vazut Tsunade a impietrit.I-am spus sa se linisteasca pentru ca am un mesaj penrtu ea.Spune ca ma asculta iar eu incep sa-i povestesc totul.Tsunade spune ca imi multumeste pentru informatii.Ii spun ca vreau sa devin iar de partea Konohei dar Tsunade imi spune ca ii este destul de greu sa imi reabiliteze numele.Numai intr-un fel o poate face dar este foarte riscant pentru mine.Spun ca nu imi pasa cat este de riscant iar Tsunade ma informeaza ca singura modalitate este aceea de a deveni spion.M-ar putea costa chiar si viata dar nu imi pasa.
-Sasuke chiar daca vei deveni spion pentru sat cand se va termina toata treaba asta batranii satului tot te vor pedepsi.Nu la fel cum trebuia sa o faca inainte dar totusi o vor face.
-Multumesc pentru tot Tsunade-sama.Acum trebuie sa plec.Voi merge in misune cu Sakura pentru a o urmari.
-Bine dar te rog...Ai grija de ea!
-Asa voi face.
Si acestea fiind spuse nu ma mai obosesc sa ies pe usa ci sar pe geam si ma indrept spre portile Konohei.Este ora opt si Sakura inca nu a ajuns.Tsunade si Ten Ten deja sunt la poarta.Incep sa ma ingrijorez dar imi revin imediat deoarece o vad pe Sakura venind alaturi de Hinata.Deci se pare ca pana la urma nu numai Naruto o pazeste.E bine ca o face si Hinata.Nu puteam sa ma bazez numai pe aiuritul ala.Dupa ce Tsuande le ureaza celor doua fete succes in misiune ele pleca.Blonda imi face semn sa ma duc la ea.Imi spune ca mai inait sa merg pana acasa si dupa sa pornesc deoarece s-ar putea ca Sakura sa simta ca este rmarita.Fac cum imi spune si ma indrept rapid spre casa fara ca cineva sa ma vada.O data ajuns intru in camera mea unde observ pe pat fotografia fostei echipe 7.Se pare ca poza a cazut de pe pat fiinca rama era stricata.Cred ca Sakura nu a mai avut timp sa o repare.Neavand nimic de facut ma hotarasc sa o repar chiar eu.In mai putin de zece minute am reparat-o asa ca am zis ca e mai bine sa pornesc.Cine stie ce sa mai intamplat.Ma grabesc cat pot de repede si observ cum Sakura si Ten Ten se lupta cu Zetsu.Avea niste tehinici incredibile.Niciodata nu l-am vazut luptand.Folosea natura penrtu a lupta.Crengile copacilor au prins-o pe Sakura dintr-un moment de naatentie.Acum aproape o sufocau.Nu stiam daca sa intervin sa nu.Tocmai ma pregateam pana cand ....Ten Ten a reusit sa-l atinga pe Zetsu iar acesta sia piersut tehinica eliberand-o pe Sakura.Rozalia abia mai resipra.Deodata Ten Ten i-a strigat Sakurei sa fuga deoarece a pus o bomba in pelerina lui Zetsu ,iar in acel moment amandoua au luato la fuga.In scurt timp s-a auzit o bubuitura groaznica.Acea bomba a fost atat de puternica incat le-a aruncat pe Sakura si pe Ten Ten.Insa marea greseala a fost ca Ten Ten nu a cunsocut terenul acelei paduri.In apropiere de acel loc era o prapstie ,iar rozalia acum cadea in gol. TenTen a incercat sa o prinda dar in zadar.Observand asta ies din ascunzatoare si ma avat in prapasie .Daca mica mea floare de cires avea sa moara atunci acesta era si destinul meu...

Capitolul 6


Sasuke:O vad pe Sakura cazand in gol in acea prapastie,iar eu o urmez spunandu-mi ca daca ea moare nici eu nu mai am rost sa traiesc.Ea imi da viata si datorita ei mai pot zambi dupa tot raul pe care l-am facut tuturor.Acum cand sunt pe cale sa o pierd imi spun ca eu merit asta la cate am facut,dar ea nu!Nu are nici o vina.Nu merita sa piere!In timp ce cad in gol incerc sa ajung la ea.Dar nu imi este cu prea mare putinta.Intr-un final reusesc sa ajung langa ea,iar bratele mele ii cuprind mijlocul.O tin strans si o privesc atent...ca penrtu ultima oara.Observ ca are ochii inchisi semn ca a lesinat.Ma uit atent prin jurul meu insa imi este destul de greu sa vad vreo stanca de care sa ma prind.Viteza cu care cadem este de-a dreptul uluitoare,iar prapastia pare ca nu se mai termina,ceea ce este bine.Mai am ceva timp sa gasesc o portina de scapare.Imi concentrez chakra in picioare si in mana stanga,fiinca in cea dreapta o tineam strans pe Sakura,avand grija sa nu cad.Reusesc sa ma prind de niste stanci si privesc in jos.Sub noi se afla o stanca iesita in afara numai perfecta pentru a ne "aseza"
acolo.Mai intai penrtu a ma asigura ca stanca este sigura si nu va cadea arunc un kunai .Un zgomot destul de mic dar care te scaie pe creieri apare la impactul cu piatra rece si sticloasa.Alunec usor pe stanci pana ajung la locul destinat.O asez pe Sakura pe stanca si privesc in sus spre cer.Imi era foarte greu sa il vad.Cazusem destul de adanc in acea prapastie.Inca putin si vedeam numai negru in fata ochilor deoarece lumina incepea sa nu mai patrunada printre stanci.Ma apropii de rozalie si-i verific pulsul.Oftez usor atunci cand constat ca nu a patit nimic si inca respira.Incercsa gasesc o cale de evadere penrtu a ajunge iar sus acolo unde se afla Ten Ten.Sper ca este bine.Am sa am nevoie de ajutorul ei penrtu a ma infiltra in sat si ajunge la Tsunade.Daca Zetsu a murit in acea explozie inseamna ca ea este bine.Ma uit parca nedumerit prin imprejurimi si gandesc profund insa degeaba...Nu prea gasesc nici o cale de scapare.Brusc imi amintesc de ceva.Imi scot bandajul de la mana dreapta apoi imi musc usor degetul mare pana se iveste un firisor de sange.In locul unde se afla semnul pentru convocare pun o dunga cu sange apoi fac niste semne si spun: "Convocare jutsu".Un fum negru se intaleaza in acea zona parasita.iar acum e si mai mult intuneric.Asta imi mai trebuia.Nu era indeajuns de intuneric asa cum era inainte.Deodata zaresc sarpele mov al lui Orochimaru.Era destul de sinistru acel sarpe ca sa nu mai aduc vorba ca nu facea nici un serviciu fara sa fie rasplatit cu mai mult de 100 de cadavre pe care sa le deguste.
-S-s-sa-s-suke?De ce mai chemat?
-Vreau sa ma duci inapoi la"suprafata".
-S-s-si cemi dai?
-Vorbeste despre treaba asta cu Orochimaru.
-Aha....Atunci stiu cei cer.spuse sarpele parca victorius.Am s-s-sa-l manac pe el...
Cat de inteleginet poate sa fie Mandarada.Nici nu putea cere o recompesa mai buna.Orochimaru este cea mai buna recompensa pentru el.Sper numai atunci cand il mananca sa faca indigestie.Imi zic in gand surazand.Din moment ce am stabilit recompensa lui , o iau pe rozalie in brate si ma catar pe el ajungand pana pe crestetul lui.
-Cine e fata?ma intreba Mandarata cu subantels dandu-mi seama ce vrea sa zica.
Ii zambesc smecher si-i raspund ca e o veche prietena care ma ajutat mereu.Mandara intelege ce-i zic si incepe sa se taransca linistit pe stancile acea lucioase.Asta da abilitate.O privesc pe Sakura sperand sa nu se trezeasca tocmai acum.Ar fii facut infarct daca l-ar vedea pe Mandarata mai ales ca ei nu-i prea plac serpii de nici un fel.Cand observ lumina zambesc din nou si astept ca sarpele sa ne duca acolo unde este Ten Ten.In cateva secunde suntem langa satena.Saraca...Chiar in halul asta le este frica fetelor de serpi?Cand ma vede se mai linsites-te si ma priveste adanc.Cobor de pe Mandara cu Sakura in bratele mele si ii multumesc ca m-a adus aici.Sarpele zambeste si imi spune sa am grija de rozalie.Ei bine asta chiar m-a surprins.Nu dau prea mare importanta si ma indrept spre Ten Ten.Satena o privetse atent pe rozalie apoi dupa ce se asigura si ea ca rozalie este bine pornim spre Konoha.Satena imi da o pelerina neagra cu care ma acopar sa nu ma recunosasca nimeni si ne ducem rapid spre portile satului.Trecem neobservati de gardieni si ne indreptam spre biroul lui Tsunade.O punem pe Sakura pe fotoliul din birou si o chemam pe Tsunade.Femeia vine si isi pune mana invaluita in chakra verde pe fruntea Sakurei...Imi amintesc asta..Astfel mi-a facut si mie acum cativa ani dupa batalia mea cu Itachi...Observ cum rozalia isi dechide ochii verzi ca smaraldul si o priveste pe blonda apoi pe satena.Ten Ten incepe sa verse lacrimi de bucurie.Nu putea suporta ca din cauza ei Sakura era sa moara.O imbratiseaza puternic apoi ii spune ca se bucura sa o vada.Rozalia se ridica si se uita prin imprejur.Deodata ma vede iesind din spatele lui Tsunade.La inceput crede ca sunt doar imaginatie ei dar dupa ce o salut o lacrimi cristalin i se prelinge pe chipul firav.Ma studiaza cu atentie apoi ma imbratiseaza puternica parca nevrand sa imi dea drumul,iar eu ii raspund la imbratisare...
Sakura: Doamne, ce durere insuportabila de cap am. Este clar ca m-am cam lovit. O mana calda se simte cum imi atinge fruntea si durerea dispare usor, usor. Intr-un final tot corpul este invaluit de o caldura placuta ce ma ajuta sa imi deschid ochii de culoarea ierbii. In fata mea este aplecata Tsunade-sama, ce cum observa ca m-am trezit isi ridica palma de pe fruntea mea. Ma ridic incet, dar sunt doborata la loc de Tenten, ce nu mai poate si da drumul lacrimilor. O imbratisez strans asa cum face si ea. Se pare ca nu ar fi trait prea bine cu gandul ca m-am sacrificat doar pentru ea. Imediat ce se potoleste imi da drumul iar eu ma ridic, pentru a doua oara, in picioare. De dupa blonda iese la iveala el. Nu s-a schimbat de loc. Acelasi par negru ca taciunele, aceeasi ochii precum abanosul, era exact ca inainte sa plece. Imi duc o mana la gura si o lacrima se prelinge pe obrazul meu drept. Sar si il prind intr-o imbratisare, la care, minune, imi raspunde. Ma strangea din ce in ce mai tare si isi cufunda fata in parul meu rozaliu. Imi sopteste la ureche un "La multi ani!" ceea ce ma facu sa zambesc instantaneu. Stam asa pana ce Tsunade crede ca este timpul sa intrerupa momentul. Stramb putin din nas cand incepe sa imi tina predica.
-Ce a fost in capul tau de ai sarit? Si chiar de ziua ta! spune enervata, asta imi puteam da seama dupa fata ei.
-Si ce era sa fac? Sa stau sa fiu vaporizata de o explozie sau sa ma arunc si sa am macar o sansa?! intreb ironica, punandu-mi mainile in san.
-Macar Zetsu este dus? intreaba calmandu-se treptan. Eu dau din umeri, semn ca nu stiu nimic si imi indrept privirea spre Tenten.
-In primul rand:Felicitari pentru cei 16 ani impliniti si in al doilea rand: Eu asa cred! Si daca nu a fost vaporizat, sigur sarpele acela urias a avut grija de el. spune satena zambind triumfator.
-Ce sarpe? intreb oarecum speriata, facand ochii mari.
-Cel cu care te-a adus Sasuke sus! raspunde aceasta privind-ul pe brunet de aceasta data. Ma uit mirata la el si ii multumesc. Da din cap afirmativ, apoi cere permisiunea sa plece. Tsunade ii da voie, iar acesta nu se mai oboseste sa o ia pe usa, deci iese pe geam.
-El de ce ne-a ajutat? o intrebam si eu si satena pe blonda incruntandu-ne putin, asteptand raspunsul.
-Cred ca am uitat sa va spun ca este agent dublu si ca este de partea noastra! Apropo, la multi ani! zice dupa care ne face semn ca suntem libere. Dam din cap afirmativ si ne aplecam putin semn de respect, dupa care pasim pe usa. Tenten a spus ca trebuie sa plece cum ca a intarziat la Academie. Ea, Neji si Lee sunt acum junini si predau copiilor din anul II. Eu dispar intr-un nor de fum, neavand chef sa plec pe jos, singura, pana acasa. Inainte de asta trebuie sa vorbesc cu Naruto. In cateva secunde ajung in fata usii de la intrare a blondului. Bat si imi deschide acesta foarte somnoros. Dau cu mana usor in perete, doar pentru al speria putin si pentru al face sa se trezeasca.
-Stiai, nu-i asa? intreb incruntandu-ma acesta facand ochii mari.
-Ce sa stiu? intreaba facand pe nestiutorul.
-De Sasuke! Stiai ca va veni in misiunea alaturi de mine si de Tenten, stiai ca ne va ajuta. spun si imi pun mainile in san.
-De asta sincer nu stiam! El a zis ca vrea sa te protejeze, nu ca va venii cu tine in misiune si va va ajuta! zice acesta mirat de intrebarile puse.
-Si de ce nu ai spus nimic? Macar cadou de ziua mea! Sti ca azi este si nici macar un "La multi ani!" nu ai zis! protestez suparata. Isi da una peste frunte, cerandu-si scuze, dupa care zice de cel putin 5 ori acelasi lucru: La multi ani! Eu zambesc triumfator si ma grabesc imediat acasa. Simteam nevoia sa fac un dus, in asa fel incat sa ma pot odihni, poate chiar sa visez la ceea ce ma linisteste cel mai mult : intoarcerea lui!